Ingerul mecanic de Cassandra Clare

Prima carte din seria Dispozitive Infernale ne introduce in Lumea de Jos intr-un cadru spectaculos.

In urma mortii matusii ei , Teressa Gray, o adolescenta de saisprezece ani,  traverseaza oceanul spre Anglia, in plina epoca victoriana,  viata ei fiind schimbata radical atunci cand este rapita de Surorile Intunecate si obligata sa descopere Lumea de Jos a Londrei din care face parte. Vanatorii de umbre , hotarati sa scape lumea de demoni, afla de Tessa si pornesc spre eliberarea ei. Fara prieteni , aceasta se refuciaza in Institutul vanatorilor de umbre , incercand sa-si salveze fratele , care a ramas singura ei familie , descopera gingasia si bunatatea tanarului James , dar si frumusetea prietenului acestuia , William, un adolescent cu ochii albastri , patrunzatori, care ii indeparteaza pe toti cei din jurul lui.

O poveste plina dragoste , si aventuri, cu un final care te lasa in culmea suspansului. 

Recunosc , ce-i drept, ca la inceput cartea nu mi-a placut in mod deosebit , dar asa e cu fiecare carte, nu?! Cu cat citeam mai mult cu atat incepea sa imi placa mai mult , eram incantata sa descopar si alta lume in afara de cea reala. Finalul a fost tulburator , pe mine cel putin m-a facut atat de curioasa incat am inceput imediat urmatoarea carte (Printul mecanic) , nu conta ca era ora 2:00 p.m. , trebuia sa aflu imediat continuarea, sunt sigura ca majoritatea celor care au citit cartea au avut aceeasi reactie. 

Caracterul lui Will este revoltator si respingator , dar Tessa tinea mult la el , de aceea era asa tulburata , insa asta nu era un motiv ca el sa se comporte asa. Jam a fost foarte bun cu ea , dulce , gingas , eu il consider si acum o papusa de portelan , iar ideea ca ar putea sa pateasca ceva atat de groaznic ma infiora , povestea lui este atat de trista , si totusi , in carte nici-un personaj nu avea o poveste prea fericita. Ceea ce mi-a placut a fost legatura puternica intre Will si Jam , faptul ca Will ar putea tine la cineva atat de mult era induiosator , dar de ce nu era asa cu toata lumea?! Bineinteles ca eu am aflat , nu vreau sa va stric surpriza. 

Ceea ce m-a fascinat a fost schimbul de replici taioase dintre personajele Cassandrei , am putea lua cateva exmple in viata , sunt sigura ca i-ar amuza pe prietenii nostri.

"-Cat de nepoliticos! Multa lume care m-a privit a comparat experienta cu cea a privitului la soarele luminos.
-Daca prin asta au vrut sa spuna ca ii doare capul , atunci nu s-au inselat."

"-Camille merge delicat. Ca un paun in padure. Nu ca o rata.
-Eu nu merg ca o rata.
-Imi plac ratele , remarca Jem. Mai ales cele din Hyde Park. Iti aduci aminte cand ai incercat sa ma convingi sa hranesc ratele salbatice din parc cu o placinta cu carne de pui, ca sa vezi daca ai putea sa cresti o specie de rate canibale?
-Si ele au mancat-o, isi aminti Will. Bestiutele insetate de sange. Sa n-ai niciodata incredere intr-o rata."

"-Probabil va trebui sa daramam usa...
-Sau, spuse Jem intinzand mana si rasucind manerul, poate ca nu.
     Usa se deschise spre un paralelipiped intunecat.
-Asta-i pur si simplu lene , zise Will."